S-a mai consumat încă un episod „Râmnicu Sărat”, s-a mai lăsat încă o dată cortina peste Festivalul Dramaturgiei Buzoiene. Şi, în sfârşit, ediţia a zecea, consumată în a noua zi de decembrie, a confirmat că „Mugurii Veseli”, din Limpeziş, s-au înscris definitiv pe orbita teatrului de comedie buzoian.

 Bogdan Olteanu & Company au fost declaraţi campioni la cea de-a zecea ediţie a Festivalului de la Râmnicu Sărat, primind din partea organizatorilor Premiul cel Mare al Festivalului şi Locul I la Secţiunea Comedie.

A doua zi, acasă, tinerii actori şi îndrumătorul lor, preotul Ionuţ Emanuel Tudose, erau adulaţi de prieteni, părinţi, enoriaşi pentru succesul de la Râmnicu Sărat, dar se vedea pe faţa admiratorilor că bucuria izvora dintr-un suflet cât satul de mare, pentru că, de la mic la mare, ştiau că eroii lor realizaseră mult mai multe până atunci. Ei ştiau că actorii de la Mugurii Veseli, copiii lor, elevi la şcoala din sat, ori chiar plecaţi la şcoli înalte, făcuseră cunoscut Limpezişul nu numai în judeţ, chiar şi în ţară, pentru că reprezentanţii lor fuseseră felicitaţi de însuşi Patriarhul României! Din uşa Altarului, preotul Ionuţ Tudose îşi îmbrăţişa cu privirea copiii, gândindu-se că de un astfel de moment ar fi fost mândru şi poetul Gheorghe Istrate, fiu al satului, căruia parohul i-a orânduit cele pentru veşnicie nu cu mult timp în urmă.

Dar Mugurii Veseli erau necăjiţi până la aflarea veştilor de la Râmnicu Sărat. Pentru că acel trofeu lipsea într-o panoplie de „Cutezători”. Cu aproape zece ani în urmă urcaseră pentru prima dată pe scena de la Râmnic. La fel de determinaţi, la fel de încrezători în forţele lor, la fel de cinstiţi în etalarea actului artistic. De şapte ori au urcat pe scenă, de şapte ori au răspuns la biss-urile publicului, de şapte ori au simţit gustul neîmplinirii. Au mers mai departe, şi la şcoală, şi pe alte scene, pentru că nu aveau timp să discearnă: de unde atâta „rezistenţă”, de unde atâta orgoliu… Pentru ei viaţa era simplă şi la fel trebuia trăită. Fără ranchiună. Pentru că aşa erau sfătuiţi! Aşa erau pregătiţi de preotul lor, Ionuţ Emanuel Tudose. Momentul împlinirii avea să vină, indiferent cât de lungă avea să fie calea până la el! Aşa au înţeles că mentorul lor le vorbea despre tenacitate.

La festivalul de la Râmnic, din 9 decembrie a.c., Mugurii Veseli din Limpeziş au participat cu două piese: „Când a fost să moară Ştefan” (dramă) şi „Detectivi cu greutate” (comedie), ambele texte scrise şi aranjate în scenă de preotul Ionuţ Emanuel Tudose. Asta în ce priveşte evoluţia „Mugurilor” mari. Vedetele festivalului au fost secondate de „Mugurii Veseli” junior, 20 la număr, pentru care preotul Tudose a pus în scenă piesa „Lacrimile doamnei Brâncoveanu”. Şi pentru ca succesul celor din Limpeziş să fie înţeles la cotele scenei din Râmnic, să mai spunem că „Mugurii Veseli” au surclasat trupe abonate ani în şir la podium: Liceul Ştefan cel Mare, Liceul Alexandru Vlahuţă, ambele din Râmnic, sau Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Buzău.

Iată şi distribuţia, nu numai a ultimului moment de la Râmnic, pentru că este vorba despre un grup de prieteni, care de peste 10 ani îşi regăsesc liniştea în poiana din faţa casei praznicale a bisericii din Limpeziş, un grup de tineri care au făcut deja primul pas în viaţă sub imperiul cuvântului asumat, studenţi sau deja cu angajamente contractuale, care îşi ordonează agendele în funcţie de chemarea scenei: Bogdan Olteanu, Adelin Corbu, Dănuţ Glodeanu, Adelin Leonte, Alex Enache, Adrian Frigea, Răzvan Olteanu, Alex Duţă, Teodora Corbu, Adriana Duţă, Andreea Florentina Stanciu, Elena Bănuţă, Claudia Alexandru, Monalisa Cojocaru, Adriana Ştefania Dobre, Bianca Rătunzeanu si Gabriela Mihăilă.

La Râmnic i-a venit rândul Andreei Florentina Stanciu să susţină proba de monolog, „Cura de slăbire”, cu care a intrat în topul festivalului.

Actori consacraţi şi obişnuiţi cu travaliul pe orice fel de scenă, pe Mugurii Veseli i-am (re)descoperit la doar o zi după succesul de la Râmnic, chiar acasă la ei. Dar nu oricum, ci chiar în biserica din Limpeziş, unde am descoperit o mare casă, în care copiii preotului Tudose păreau că fac legea... O casă mare în care copii de şase ani îşi căutau din priviri părinţii tineri, care aşteptau, pe scaune, ca într-o sală de spectacol, evoluţia micilor actori. În urmă cu zece ani am avut misiunea să vestesc lumea despre apariţia Mugurilor Veseli. Atunci se mai numeau şi „bizantini”, pentru că inimosul preot Ionuţ Emanuel Tudose a ţinut să plece la drum... de la origini! Peste un  deceniu de muncă, de multe ori nu îndeajuns apreciată. Un deceniu dedicat: comunităţii, copiilor, tinerilor, susţinerii talentelor pentru scenă. Un deceniu în care biserica poetului Gheorghe Istrate a recuperat „Măştile timpului pierdut” (n.a. – lucrare de licenţă a poetului Gheorghe Istrate, la Universitatea Bucureşti) şi pe lângă care acum cresc generaţii cu potenţial. Acum asistam la debutul celei mai mici generaţii din Mugurii Veseli ai Limpezişului: „Babby Team”.

Pentru că aşa au fost obişnuiţi, juniorii mici de la Mugurii Veseli s-au manifestat în Casa Domnului.... ca la ei acasă! După nota maximă, am notat pe foaia de jurizare o observaţie: de ce nu ar fi preocupat statul român ca fiecare biserică să fie dotată cu un minim decent de costume populare?!! Cu excepţia festivităţilor dedicate zilei de 1 Decembrie, doar în Biserica de la Limpeziş mă simt cu adevărat român, aşa cum a fost şi pe 10 decembrie, când Casa Domnului păstorită de preotul Tudose a răsunat de glasurile copiilor, aproximativ 100 de copii, de grădiniţă, elevi de gimnaziu şi tineri liceeni, toţi îmbrăcaţi în costume populare, pentru care preoţii organizatori: Ionuţ Tudose, de la Limpeziş, Dumitru Tudor, de la Movila Banului şi Georgică Chinţoiu, de la Colţăneni, Mihăileşti, au făcut multe plecăciuni pe la uşile unor instituţii ale statului.

În multe dintre bisericile buzoiene, prin implicarea preoţilor, în special cei tineri, se primeşte şi împărtăşania românismului, spirit care în şcoli se află într-un proces de disoluţie, ideea globalizării estompând atitudini legitime, de pământ. De aceea, pentru preoţi a fost cu adevărat îmbucurător că aproape fiecare copil era însoţit de părinţi. Tineri, cu respect faţă de preoţii care îi invitaseră la spectacol, iar ei au venit de la prima oră a dimineţii şi la slujba de duminică.

Cel puţin la Limpeziş, reacţia familiilor tinere vine şi ca un răspuns la atitudinea pe care familia preotului Tudose o manifestă în relaţiile directe cu comunitatea. Aproape jumătate dintre Mugurii Veseli sunt foşti şi actuali elevi la Liceul Alexandru Marghiloman, din Buzău, unde sunt pregătiţi de profesoara de limba şi literatura română Ecaterina Tudose, preoteasa Parohiei Limpeziş. Iarna, în casa parohială, sau vara pe băncile din parcul bisericii, profesoara de limba română acordă meditaţii gratuit.

Şi autorităţile locale au înţeles că echilibrul într-o comunitate este condiţionat de activitatea preoţilor parohi, de aceea primarul Romeo Moise a fost de fiecare dată, la evenimentele organizate de preotul Ionuţ Tudose, sau de preotul Dumitru Tudor, unul dintre susţinători.

Gigi Manole