Deseori, în mediul virtual apar informaţii eronate referitoare la diverse obiective sau evenimente de interes naţional sau local, fie din dorinţa autorilor acestora de a prezenta cu orice preţ ştiri sau istorii considerate inedite despre oraşul sau judeţul nostru, fie, şi în cazul acesta e grav,

 nici ei nu au informaţiile din surse calificate şi verificate. Într-o astfel de eroare se află şi cel care a relatat despre Bufetul din Crângul Buzăului.

Se afirmă corect că Bufetul din Crâng (mai nou, Conacul Tranda­firilor) a fost realizat de către arhitectul de origine elveţiană Jean Heinrich Schwartz (care a construit şi Palatul Comunal între anii 1899-1903, după planurile arh. Al. Săvulescu), numai că, la anul 1897, când s-a construit Bufetul, era imposibil ca acesta să aibă cu­noş­tinţă de stilul de con­strucţie al unor case din zona Chiojdului, aşa cum scrie autorul virtual. Era însă la curent cu modul de realizare a unor construcţii civile şi de utilitate publică din Ger­mania şi Elveţia. Că ceea ce a realizat el la Buzău era inspirat după aseme­nea  con­­­strucţii este demonstrat şi de elemen­tele aparente din lemn incluse în zidă­rie, turla principală, pe care, în alt fel, o re­găsim şi la Vila „Albatros” a lui Al. Mar­ghiloman, balconul şi ornamentele exterioare, terasa şi scările de acces. De o par­te şi de alta a aleii din faţa clădirii se aflau două fântâni arteziene din fontă, care au dispărut după anul 1950.

În sprijinul a ceea ce afirmăm este şi o vedere – carte poştală tipărită la puţin timp după inaugurarea construcţiei, la Editura Ate­li­erului Fotografic Adolf Sch­midlin  din Buzău, marcată cu nr. 2 (s-au realizat şi alte ima­gini din Crâng, incluse în monografia dedicată acestui minunat parc natural). În spaţiul dedicat corespon­den­ţei, expeditorul a notat: 1900 noiembrie 17.Pavilion stil elveţian, cu subsol, clădire nouă în mijlocul Crângului oraşului, este locul de întâlnire vara al buzoienilor, clădit de curând (3 ani).

Din documente avem posibilitatea să realizăm o scurtă istorie a acestui edi­ficiu, fa­miliar buzoienilor de ieri şi de azi. În 1858, în Crâng funcţiona un bufet, demolat şi reconstruit în 1897, distrus în 1944, restaurat între anii 1979-1982.

În anul 1863, s-a încheiat un contract de arendare pentru un an a cârciumii şi bufetului (vechea încăpere pentru vin şi rachiu) din Crâng, conform licitaţiei din 11 martie. Din cei 18 ofertanţi, a câştigat Ionică Gh. Dan, care a oferit 465 lei  (ceilalţi între 250 şi 462 lei). Pentru cârciumă se atribuiau şi două pogoane loc împre­jur, pentru publicul ce se adună acolo. Totodată, antrepr­enorul era liber ca, pe lângă băuturi, să vândă şi lucruri de-ale mâncării. În 1860, Gh. Panaitescu şi Lambru Andrei sunt acţionaţi în justiţie pentru neres­pectarea contractului de vânzare a băuturilor la bufetul din pădurea Crâng.

În inventarul cu averea comunei, pe lângă moşia oraşului, la sud-est cu teren arabil, grădini irigate şi izlaz de 1200 ha., pădurea Crâng de la marginea ora­şului – 150 ha., figurează şi bufetul din Crâng cu 4 camere şi magazie, construit în 1873 (cons­trucţia veche).

În 1897 se construieşte bufetul din Parcul Crâng – 400 m.p., cu subsol (4 camere şi pivniţă), parter (3 camere, salon, te­ra­să şi două verande) şi etaj (8 camere, salon, 3 holuri, o verandă) şi dependinţe, pentru bufet-restaurant şi locuinţa arendaşului, valoare de de­viz 1.412.000 lei; recepţie pro­vizorie 12 septembrie 1897 (Pavel C. Că­tănescu, ajutor de primar şi Victor Ghe­rabek arhitectul comunei).

Dar iată care este istoria acestui celebru, în epocă, restaurant, clădit în anul 1897, când s-au efectuat şi alte ame­na­jări: betonarea eleşteului, antreprenor Emil Boianovici şi construirea unui stăvilar; repara­rea Pavilionului pentru mu­zica Regimen­tului 8 Dorobanţi (ing. Rădulescu; f­usese construit în 1890), ame­najarea insu­liţei, a unui pavilion şi a podului de acces la grota artificială de aici (contract 4 octombrie 1897, executant maistrul dulgher Ianoş Paior),  recons­truirea Bufetu­lui (recepţie provizorie la 12 septembrie 1897), amenajarea a două havuzuri în faţa bufetului (se văd în ima­gini ale bufetului de până în 1950) şi placarea cu dale a trotuarelor din jurul clă­dirii, instalarea a trei grupuri statuare,  autor Clovis-Edmond Masson, născut la Paris în anul 1838, decedat în 1913 (specializat în scul­ptu­ră   animalieră) şi realizate de că­tre Turnătoria Keilhauer din Bucu­­reşti, patron industriaşul Pierre Keilhauer (1835-1905), năs­­cut în Germania, în localitatea Pirmasens, la graniţa cu Franţa (iniţial cu cetăţenie olan­deză, dar a locuit şi în Franţa; a venit în Ro­mânia în anul 1866, iar din anul 1887 a primit cetăţenie ro­mână), vopsirea băncilor de pe bulevard. În dosarul de inven­tariere a Bu­­fetului, din anul 1940, se menţio­nează că acesta ocupa 400 m², a fost con­struit în 1897, pe soclu de piatră şi se com­punea din parter (3 camere, salon, do­uă terase şi două verande) şi etaj (8 camere, un salon, 3 coridoare şi o ve­randă) plus dependinţele.

La 22 iunie 1914, în Parcul Crâng a avut loc o mare reprezentaţie piro­tehnică cu focuri de artificii, organizată de Iani Popa Gheorghe, pro­fesor de Pi­ro­tehnie din Constantinopol, urmată de balul organizat în salonul din Vila Crângului, cu partici­parea or­ches­trei militare. Antreprenorul bufetului era Nicu Dumitrescu.

În anii vremelnicei ocupaţii germane (1916-1918), Bufetul a devenit restaurant-ca­zinou (Soldatheim) pentru ocupanţi. A fost distrus în vremurile tulburi din au­gust 1944, după care s-au efectuat lucrări de consolidare şi reparaţii, rezultatul fiind o clădire fără nici o personalitate, doar cu parter, dar a fost refăcut după ima­gini de epocă, în anii 1979-1982, lucrări coordonate de arh. Ion Ciorcilă.

Bufetul se închiria de către Primărie prin licitaţie publică, pentru perioade de câte 3 ani, iar la 6 mai 1928 este inaugurat, după ample lucrări de renovare, şi  arendat fraţilor Moscu, care până atunci au avut în antrepriză restaurante din Constanţa şi Ma­maia.

Cu decizia 834/25 iulie, bufetul din Crâng a fost închiriat, până la 1 august 1945, lui C. Ionescu, pentru 30.000 lei anual, în 1946, în presă au apărut informaţii despre incendierea de către răufăcătorii care furau materi­ale, a ruinelor bu­fe­tului din Crâng, jurnalistul întrebându-se retoric: oare o fi tră­ind omul care se va învrednici să reclădească această podoabă a splen­didului nos­tru Crâng, sau….el urmează să se nască ?

La 17 martie 1952, Bufetul a fost trecut în administrarea Între­prinderii de Locuinţe şi Localuri (I.L.L.), din documente reiese că a fost multă vreme în pro­prietatea Primăriei şi apoi a Sfatului Popular al oraşului, dar după 1990 a fost privatizat, o perioadă, se pare, confruntându-se cu unele dificultăţi, acum este  din nou în activitate sub numele de Conacul Trandafirilor.

În fotografia datată oct. 1932 – recepţie cu politicieni locali