La acest moment, comunitatea românească oferă observatorului de bună credinţă realităţi cu care, în anume timpuri, Caragiale descria fantasmagorica Republică de la Ploieşti. Din nefericire, istoria se repetă, prin reflexie, la doar un secol şi jumătate, la fel de nefast pentru imaginea generală,

 chiar dacă acum sunt la îndemână mijloace cu/prin care unei societăţi să i se corecteze drumul cu oportunitate şi pertinenţă. Mai mult, în zilele noastre realităţi de tipul celor care au inspirat opera marelui dramaturg din Haimanale proliferează proporţional cu domeniile de activitate oferite de nivelul de dezvoltare, ca etapă istorică.

Guvernările postdecembriste, cu foarte puţine excepţii, par să aibă ca deziderat  promovarea nonvalorii(lor), pentru ca la momente de „dare de seamă” în faţa comunităţii să arunce vina, cu nonşalanţă, pe… globalizare. Din patru în patru ani, politicienii afişează imagini charismatice şi promisiuni cu iz patriotic, pentru ca după numărarea voturilor să revină la activităţi recunoscute ca brand „Dâmboviţean”.

Ca şi în alte ocazii, acţiuni politice de tipul celei iniţiate recent de fostul premier Victor Ponta au fost considerate, apreciate, prezumtiv „cap de pod” în perspectiva unei reformări, care să delimiteze buna intenţie de „zona gri”, bunul simţ de lobby-ul afaceristic, guvernare în folosul cetăţeanului şi nu acceptarea unei colonizări prin globalizare economică…

Ziarul Muntenia vă propune o discuţie la tema propusă cu un tânăr politician buzoian care, în gestionarea propriei afaceri şi-a propus ca de la fiecare zi următoare să aştepte ceva bun.

-Domnule Marius Georgescu, pentru că titlul materialului de faţă ne aparţine, vă rugăm să ne spuneţi dacă, eventual, aţi fi de aceeaşi părere cu noi, vizavi de pertinenţa acţiunilor guvernanţilor, dar mai ales de eficienţa măsurilor propuse de aceştia în teritoriu!

-Este o temă incitantă! Şi, aş începe cam aşa: dacă am calcula în paşi timpul scurs de la momentul 1989, aş putea spune că am mers cam în acelaşi ritm cu democraţia postdecembristă, ba mai mult, ca vârstă aş putea spune că sunt cu un pas înainte. Totdeauna m-am angajat în proiecte cu o perspectivă clară de minim 10 ani! Revenind la un ton şi mai serios, nu cred că ce se întâmplă acum este ceea ce ar fi aşteptat românii. Au fost promisiuni, a fost entuziasm, acum nimeni nu mai înţelege nimic… Aproape nimic. Ca şi dumneavoastră, comentez ca şi observator, de dincolo de gard. Dar nu vreau să accept că istoria se repetă… înapoi! E şi acesta un moment, o perioadă. Au mai fost, în aceşti ultimi aproape 30 de ani, motive de nemulţumire, pentru că noi nu trăim de unii singuri pe această lume. Mai ales dacă vorbim de efectele fenomenului globalizării.

-Să înţelegem că sunteţi de acord cu ideea că Europa ne dictează…

-Nu sunt eu în măsură să spun dacă este adevărat sau nu. Sau cât adevăr este în ceea ce se comentează. În schimb, eu ştiu un lucru, pe care l-am dedus prin simpla observare a ceea ce se întâmplă în jurul meu: sunt măsuri, sau legi cu impact în zona economică sau cea administrativă care pot fi ajustate la interesele şi necesităţile noastre. V-aş propune un subiect la ordinea zilei, cu multe cazuri întâlnite chiar în arealul buzoian. Este vorba de perioada în care se depune un proiect de investiţii, de către o primărie, de exemplu, sau Consiliul Judeţean şi până se ajunge la deschiderea efectivă a şantierului. Un adevărat război la licitaţie, la fel în perioada contestaţiilor. S-a ajuns ca un drum judeţean să fie „disputat” câţiva ani, în Instanţă, pentru că legea permite. De aceea salut demersul preşedintelui Marcel Ciolacu, pentru că şi-a propus să susţină o acţiune de remodelare a legislaţiei pe acest domeniu, iniţiată, dacă nu mă înşel, chiar de către domnia sa în perioada când era vicepremierul României.

-În plan politic, distingem încă un moment în care anumiţi politicieni propun altceva…

-Subiectul la ordinea zilei este iniţiativa fostului premier Victor Ponta, pe marginea căruia se comentează că deja agită apele în politica mare. Să ne uităm un pic peste gard: se conturează un grup în care recunosc oameni politici de caracter şi cu valoare. Nu-mi propun acum să intru în amănunte, dar cred că o astfel de iniţiativă poate fi comentată la tema propusă de dumneavoastră, dar la categoria „aşa da!”, în sensul că aşteptările ar putea fi fundamentate. Nu ar putea fi subiect pentru un (alt) Caragiale! Aş mai spune doar un singur lucru: am lucrat o perioadă în Instituţia Parlamentului României şi am avut ocazia să interacţionez cu mare parte dintre oamenii din noul grup.

-Ne-am putea aştepta şi la Buzău la o iniţiativă pe linia trasată de Ponta?

-Timpul va decide. Totuşi, ar fi interesant de comentat un aspect. Mie îmi place să spun că privim peste gard şi ne dăm cu părerea. Eu cred că  în „curţile” politice, dar nu numai, sunt tineri care simt şi vor să se implice în fenomenul politic. Nu vorbim de ambiţii particulare. Ei vor să se facă folositori. Din păcate, puţini ajung (doar) să lucreze pe la birourile parlamentare. Şi atât. Cei mai mulţi sunt trecuţi „în rezervă” şi din patru în patru ani sunt reactivaţi pentru acţiuni de lipit afişe electorale. Ei nu sunt folosiţi nici măcar în acele caravane electorale, cu care ar putea ajunge să discute din poartă în poartă, adică în „prima linie”, unde ar putea primi impulsul pentru o altă dimensiune… politică. Îmi vine în minte că şansa unui tânăr în politică este ca şi a şoferului care ar vrea să conducă un TIR. I se răspunde, de fiecare dată, că nu are experienţă! Pe de altă parte, mă gândesc la un exemplu bun, un demers al primarului Toma, prin care doreşte că creeze, să ofere şansa tinerilor buzoieni la un Centru de Excelenţă, pentru pregătirea pe diverse specialităţi, inclusiv în zona administrativă, spunea domnia sa. Pe un asemenea model se poate lucra şi în politică! Altfel, totdeauna vor fi războaie la „contestaţii”…