Despre Mileniul al treilea, din care noi, românii, am petrecut primii 30 de ani fără a dovedi altora, dar nici măcar nouă înşine, că am şti încotro ne îndreptăm, se spunea că nu va „exista” fără amprenta religioasă. Reapropierea de Dumnezeu şi (re)încrederea în cei de lângă noi.

 Cel puţin în România, ultimele două evenimente majore consumate, e drept, cu amprentă electorală – alegerile europarlamentare şi prezidenţiale, au arătat cât se poate de clar că este nevoie de rebrenduiri atunci când vine vorba despre abordarea proiectelor de importanţă naţională, dar şi de un refresh, tot la nivel naţional, cu schimbări directe şi obligatorii de generaţii, începând de la nivelul comunităţilor locale.

Despre nevoia de schimbare, în sensul emancipării şi al eficientizării actului administrativ, dar şi despre proiecte personale, ca om politic, am discutat cu un vechi colaborator al ziarului Muntenia, fiind vorba despre Marius Georgescu, la un moment dat preşedinte de organizaţie de tineret şi vicepreşedinte la organizaţia mare, la un partid politic în ascensiune la Buzău şi pentru care, în două campanii electorale a avut contribuţii importante la numărătorile finale de voturi. De asemenea, a fost între iniţiatorii unei organizaţii locale pentru care a pus la dispoziţie un activism de anduranţă, iar rezultatele la ultimele două evenimente electorale au situat Buzăul în top-ul naţional.  

-Domnule Marius Georgescu, consideraţi că cele două „lecţii” electorale – europarlamentarele şi prezidenţialele au fost înţelese corect de partidele politice din România?

-În urma ultimelor evoluţii în plan politic, indiferent de nivelul de referinţă – naţional sau local, se vede clar că schimbările se fac şi sunt acceptate foarte greu. Se vorbeşte în continuare despre partid dinozaur, despre partid în care contează doar locomotiva, despre partide care speculează, doar, momentele electorale pentru a contabiliza voturi sau mandate peste prag, într-un cuvânt vorbim despre acelaşi model de politică. Toţi spun că oamenii, electoratul, aşteaptă altceva de la politicieni şi proiectele lor, dar când vine momentul pentru decizii în sensul schimbării, indiferent de spectrul politic, se manifestă conservatorismul.

-Este momentul să vorbim despre un „refresh” personal, în materie de activism politic. Care este proiectul dumneavoastră de viitor?

-Există, am un proiect de viitor, pentru care pe zi ce trece, îmi întăresc convingerea că trebuie să-l pun în practică şi că este bine să fac ceea ce mi-am propus. Consider că sunt un bun organizator, m-am achitat de astfel de „misiuni” în plan politic, la nivel judeţean, mult timp fără să am pretenţia să fiu remarcat în linia a treia, a doua… Există un proiect personal, adică să candidez pentru o funcţie publică.

-Este momentul să dezvăluim şi zona administrativă?

-De ce nu?! Este vorba despre o comună, acolo unde eu m-am născut şi de care nu m-am depărtat prea tare sau prea mult timp, indiferent de ocupaţiile mele în plan profesional. Locul meu de suflet este la Cilibia, una dintre cele mai frumoase şi mai primitoare zone din judeţ.

-Aţi activat, până acum, în politica judeţeană, o perioadă la un cabinet senatorial, cu alte cuvinte, la un nivel mai înalt în comparaţie cu politica de nivelul unei comune. La prima vedere am putea vorbi despre un… regres?!

-Doar la prima vedere! Pentru că proiecţia unui asemenea demers, o candidatură la o primărie de comună, presupune şi altceva, dincolo de elementul strict politic. Este vorba despre calităţi organizatorice folosite în scopul ordonării vieţii unei comunităţi, pentru obţinerea stării de bunăstare în fiecare familie. Nu este un regres, pentru că eu aşa am crescut şi m-am format - profesional şi în plan politic – acumulând experienţa paşilor mărunţi. Metoda acumulării plus-valorii în plan personal poate fi aplicată, şi cred asta cu convingere, la nivelul comunităţii, şi cu o doză mare de optimism când este vorba despre o comună relativ mică! Generaţia noastră, a tinerilor „dospiţi” în această scurtă eră postdecembristă, nu este formată numai din „Feţi Frumoşi”, şi nici nu emitem pretenţia că doar noi putem schimba, să aducem Binele în locuri în care este dorit. Dar, cu siguranţă, şi fără supărare, suntem beneficiarii unei altfel de gândiri, cu mai puţină ideologie. Performanţa nu se obţine (doar) cu vorbe. La nivelul unei comune trebuie să se resimtă calitatea exerciţiului politic.