Şcoala - pilonul educaţiei noastre personale, „mica noastră feudă”- reprezintă instituţia publică, în care noi ca indivizi diferiţi suntem „şlefuiţi” spre a ajunge la desăvârşirea noastră ca fiinţe sociale, culturale şi spirituale. Această şlefuire este făcută într-o proporţie mai mare sau mai mică de toate cadrele didactice care trec prin viaţă noastră. 

De la unii putem prelua tactul pedagogic al vieţii, de la alţii îndemânarea, calmitatea, indulgenţa, felul de a fi, exigenţa şi cu siguranţă lista poate continua.

În viaţă noastră de elevi am avut şi avem profesori preferaţi. Unul dintre aceşti reprezentanţi ai educaţiei noastre îl reprezintă doamna profesoară STELIANA BĂLESCU.

Un portret foarte elocvent al acestei doamne profesoare îl realizează fostul elev al dumneaei, Bogdan-Gabriel Caloian în poezia ce poartă titlul „SOMITATE PROFESORALĂ” :

„Stă falnică şi straşnică în mândra noastră şcoală,

Trecută printre vremuri ce le-au trăit ai noştri,

Este un corifeu de aur, în platină sculptat,

La o catedră veche şi mult prea prăfuită

Iubit-apreciată de multele promoţii

Amintită, premiată, desigur şi stimată,

Născută pentru a fi cadru didactic,

Amabil, şi niciodată antipatic.

Bună, şi ca o mamă eu astăzi o numesc,

Ăsta e timpul ei, un timp al fericirii,

Lansează sentimente către mulţii elevi.

E om deosebit, ascuns prin multe clase,

Stând şi predând trecutul din dulcele prezent,

Curând ne va privi mereu printr-o clepsidră,

Un gând se-ndreaptă astăzi prin urări de elită.”

Acest minunat făcător de şcoală nouă ne-a demonstrat faptul că locul său de muncă este un adevărat furnizor de calitate în educaţie prin intermediul bogatei şi longevivei sale activităţi la şcolile gimnaziale din comuna Mărăcineni.

Cadrele didactice din cancelariile acestor şcoli vorbesc cu o profundă nostalgie şi recunoştinţă despre activitatea, prietenia şi personalitatea frumoasă a doamnei Steliana Bălescu:

 „Doamna profesoară Steliana Bălescu... un exemplu demn de urmat pentru cadrele didactice tinere, un vulcan de energie, un adevărat dascăl dedicat studiului şi activităţii la catedră. Mulţumim, doamna profesoară,  pentru toată dăruirea de care aţi dat dovadă din punct de vedere moral şi profesional!” (prof. Simona Tăbleţ, directorul Școlii Gimnaziale „Înv. Clemenţa Beşchea” Căpăţâneşti)                                          

„Îmi este foarte greu să mă gândesc la faptul că în anul şcolar 2017-2018, când clopoţelul va suna, buna mea prietenă, doamna profesoară Bălescu Steliana  nu va mai fi la şcoală cu noi, colegii, ci în parc, la şcoală şi la grădiniţă cu nepoţeii. Doar gândul că este aproape de persoanele cele mai dragi mă face să trec mai uşor peste această  etapă.

Cuvintele sunt de prisos pentru a arăta tot ceea ce înseamnă pentru mine doamna Bălescu! O mare parte din ceea ce sunt acum din punct de vedere profesional, poate şi moral, i se datorează. La început mi-a fost colegă, dar încet-încet s-a legat o prietenie trainică şi sinceră. Vă mulţumesc pentru tot ce m-aţi învăţat! M-aţi uimit cu răbdarea, priceperea, devotamentul, puterea de muncă, îndârjirea de care aţi dat dovadă în activitatea didactică şi nu numai. Sunteţi o  avalanşă de energie, bună dispoziţie, omenie.

Mi-aţi făcut viaţa mai frumoasă, mi-aţi redat încrederea în puterile mele, m-aţi motivat  să îmi doresc să realizez mai multe lucruri inedite, să îmi doresc să sparg bariere. Vă mulţumesc din suflet pentru modul în care ştiţi să răsădiţi încrederea, să înfloriţi speranţa,  să dăruiţi bucurie. Avem nevoie de astfel de oameni! Să aveţi parte de tot binele din lume, pentru că îl meritaţi din plin!

Fire puternică şi muncitoare m-aţi ridicat când am simţit că nu mai pot. Pentru toate vă mulţumesc! Staţi! Viaţa nu se termină aici. Vom continua prietenia noastră, ne vom bea în continuare cafeaua împreună şi vom depăna amintiri. Trebuie să îmi fiţi aproape când voi ieşi la pensie. Mulţumesc pentru tot şi nu uitaţi că sunteţi „mama mea de suflet” ! Vă îmbrăţişez cu drag !” (prof.consilier educativ Adelina Chiru)

„Sociabilă, conştiincioasă, o bună colegă, care a ştiut să depăşească cu succes problemele de orice fel, îmbinând calităţile morale cu cele profesionale pentru a forma tineri capabili de a se descurca cu succes în viaţă, în societate. Să ne trăiţi mulţi ani, doamna noastră !” (prof. de biologie Elisabeta Ladă)

„Când spui profesoara Steliana Bălescu , spui zbucium şi tumult. Nu cred că a fost zi din viaţa doamnei profesoare în care să nu se gândească la elevi, la predarea lecţiilor, la concursuri, la şedinţe, la consfătuiri, medii, recuperări sau premieri. Sunt convinsă că, prinsă în acest vârtej, nu a simţit când au trecut anii, a pierdut poate şirul generaţiilor de copii care au primit din preaplinul sufletului său. S-a încărcat mereu de tinereţe, dar şi s-a „risipit” sacrificând timp şi trăire pentru şcoală şi elevi.  Întreaga sa carieră s-a legat de comuna Mărăcineni şi în special de Școala Potoceni, despre care pot spune, fără şovăire, că i-a fost o a doua casă. În încheierea acestei opinii concluzionez faptul că viaţa unui om, munca acestuia, nu pot fi cuprinse în cuvinte. Amintirile frumoase care ne leagă de doamna profesoară Bălescu Steliana vor rămâne veşnic. Simt nevoia să spun în faţa doamnei viitoare pensionare şi în faţa tuturor celor care au cunoscut-o, din suflet: RESPECT, DOAMNA BĂLESCU !” (prof. pentru învăţământul primar, la Școala Gimnzială Potoceni, Mariana Ion)

„Viaţa de profesor nu a fost şi nu este uşoară. Să termini facultatea cu medie foarte mare, să primeşti repartiţie în mediul rural, să faci ani şi ani naveta în autobuze înghesuite, dar să nu renunţi la profesia care s-a născut dintr-un talent pentru păstrarea vie a trecutului nostru istoric accentuează caracterul puternic, dorinţa acestei profesoare de a modela suflete, de a arăta încă o dată că <<Omul sfinţeşte locul>>. Să îţi dea Dumnezeu sănătate, să te bucuri de copii şi de nepoţi, de frumuseţile vieţii!” (prof. de geografie Tatiana Olteanu).

„Ne întrebăm adesea, retoric, când a trecut timpul şi de ce aşa de repede, când s-au dus tinereţea şi maturitatea, şi mai ales ne întrebăm acum, la ceas de bilanţ şi de mare adevăr, dacă rămâne ceva important în urma noastră. Cu siguranţă că dumneavoastră, doamnă profesoară Steliana Bălescu lăsaţi în urmă o viaţă închinată şcolii, o istorie a unei cariere presărată cu multe bucurii, împliniri şi satisfacţii. 

Rămân roadele unei frumoase cariere didactice şi mai cu seamă rămâneţi un exemplu demn de urmat pentru generaţiile de elevi cărora le-aţi modelat caracterul, le-aţi influenţat poate destinul şi le-aţi deschis mereu noi orizonturi. Rând pe rând, promoţii de elevi v-au făcut mândră de această nobilă profesie, iar realizările din planul profesional v-au făcut să uitaţi, poate pentru o clipă, nopţi de nesomn, momente de impas, neîmpliniri şi aţi mers mai departe fără şovăire, cu demnitate.

Pentru toate acestea şi pentru omul minunat pe care l-am cunoscut, eu vă felicit şi vă urez acum la sfârşit de carieră didactică multă sănătate, viaţă lungă şi să vă bucuraţi de toţi cei dragi. Sper ca printre amintiri să păstraţi dacă nu figura, măcar numele unei colege învăţătoare cu care v-aţi intersectat paşii, timp de zece ani, pe poarta aceleiaşi şcoli.” (învăţător Elena Gogan)

Scriitorul Nicolae Pogonaru, fost profesor de limbă franceză la şcolile gimnaziale din com. Mărăcineni şi membru în Uninunea Scriitorilor din România, vorbeşte despre doamna profesoară cu înaltă consideraţie şi prietenie perpetuă:

„Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri”, versul celebru al lui Eminescu, mi-a reamintit că, în pasajul nostru prin viaţă, singura mare bucurie este conştiinţa datoriei faţă de semeni şi, cu atât mai mult, faţă de cei care intră în periplul existenţial de la vârsta şcolarităţii.

Cu foarte mulţi ani în urmă păşea în şcoala noastră ca tânără profesoară, doamna Steliana Bălescu, o brunetă superbă de o distincţie feminină aparte, cu o inteligenţă sclipitoare, o colegă în preajma căreia te simţeai confortabil.

Anii s-au succedat unul după altul în timp ce noi îi contorizam după vacanţele şcolare, bucuroşi că a mai trecut un semestru sau trei, fără să realizăm că ,în timp, aveam să ajungem la ceea ce se numeşte  «pensie» , un termen scadent al contractului nostru didactic şi social.

Poate ne-am fi dorit ca munca la catedră să nu se termine niciodată, dar aşa e-n viaţă, orice lucru are şi început şi sfârşit. Rămânem cu amintirile şi clipele memorabile petrecute alături de colegi dar mai ales de elevi. Doamna profesoară Steliana Bălescu, Steluţa, cum ne plăcea nouă să-i zicem, s-a dedicat cu trup şi suflet şcolii, a pus pasiune şi pricepere în demersurile sale educaţionale până la perfecţiune.

A rămas şi va rămâne un model de corectitudine, onestitate, o colegă de excepţie cum rar mi-a fost dat să văd; o profesionistă de primă mână în domeniul istoriei, un pedagog cu înaltă calificare promovând cu brio toate gradele didactice şi un master, ca apogeu al eforturilor sale de perfecţionare continuă. Sunt convins că, dacă şi-ar fi dorit, ar fi putut susţine cu lejeritate o teză de doctorat, pentru că îi plăcea studiul aprofundat şi cercetarea.

A antrenat elevii în tot felul de activităţi educative şcolare şi extraşcolare, în proiecte cu un mare impact intelectual şi emoţional pentru care a fost onorată cu salarii şi gradaţii de merit de-a lungul anilor. Un suflet mare, o foarte bună colegă care ştia să evite cu diplomaţie discuţiile neprincipiale din cancelarie, nu îi plăceau  «bisericuţele», găştile ad-hoc, impostura, versatilitatea, caracterele pervertite în funcţie de interese mărunte sau de doleanţe de a parveni şi de a rămâne veşnic cu posturi de conducere.

A fost un om vertical, care îţi spunea în faţă ce crede, îşi susţinea cu argumente rezonabile opiniile.

Îmi va rămâne în minte ca una dintre cele mai dragi colege care avea oricând o vorbă bună pentru fiecare, ştia să interacţioneze şi ca o mamă iubitoare dar şi ca o profesoară severă când era cazul, cu elevii care au iubit-o necondiţionat. Am împărtăşit împreună stresul de zi cu zi, frumuseţea clipelor de la clasă, micile momente de supărări, dar şi bucuriile; mă voi gândi la ea mereu cu drag şi voi privi fotografiile de grup din albumele realizate în timpul şcolii.  Îi urez să nu considere acest moment ca pe un sfârşit ci ca pe un nou început plin de speranţă, de noi provocări şi, mai ales,  plin de multe zile liniştite şi relaxante pe care să le petreacă alături de frumoasa ei familie.

Orice ar fi, îi doresc să profite din plin de clipele trecătoare, să se bucure de viaţă şi să-şi păstreze sufletul tânăr fără să numere vreodată anii. Pensie cât mai lungă şi lipsită de griji !”

Într-o discuţie personală cu unul dintre foştii elevi doamna Bălescu afirma cu o profundă sinceritate următoarele cuvinte: „Mi-a plăcut să fiu statornică ! Nu mi-a plăcut niciodată să mă plimb din şcoală în şcoală, chiar dacă mi s-au oferit multe oportunităţi să plec de la Mărăcineni.”  De aici se deduce că doamna profesoară s-a dedicat foarte mult acestor comunităţi, fapt ce reiese din rodnica sa activitate.

După ce urmează cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, specializarea  Istorie - Filosofie (între anii 1977-1981 pe care le şi absolvă), la 1 septembrie 1981 tânăra Steliana Bălescu îşi face debutul în învăţământ ca profesor de istorie la şcolile gimnaziale din Potoceni şi Căpăţâneşti. Activitatea profesorală păşeşte pe drumul desăvârşirii deoarece obţine în 1985 grad didactic definitiv, în 1992 gradul II, iar în 1996 gradul I, toate gradele fiind date de Facultatea de Istorie din Bucureşti.

Având competenţe manageriale de excepţie devine în perioada 1990- 2006 director al Școlii Gimnaziale din satul Potoceni. Despre activitatea de director doamna Mariana Ion relatează: „Îmi amintesc cu plăcere perioada în care doamna Bălescu era directoare. S-a străduit din răsputeri să schimbe „faţa şcolii” antrenând deopotrivă elevi, părinţi, colegi şi autorităţi locale. Efortul dumneaei nu a fost zadarnic deoarece şcoala este acum „ALTFEL”- mai frumoasă şi mai primitoare. Toţi am simţit-o „prietena” şi colega noastră, când susţineam examene sau când aveam inspecţii şcolare. De fiecare dată mulţii „musafiri” care au trecut prin şcoală au plecat plăcut impresionaţi de atmosfera şi elanul care domnea aici tocmai pentru că doamna directoare se implica şi punea umărul efectiv la finalizarea diferitelor activităţi”.

Anul 2006 devine pentru doamna profesoară un an al realizărilor din punct de vedere literar-istoric pentru că îi apare la ed. Vega Buzău sub tehnoredactarea computerizată a doamnei Serenella-Liliana Dinu şi sub copertarea şi procesarea domnului Tibi Câmpan lucrarea „FILE DE ISTORIE BUZOIANĂ- Studiu monografic 1915-1947”. Această operă istorico-monografică doreşte să aducă în prim plan o amplă  prezentare a judeţului Buzău şi aspecte privind învăţământului public buzoian din perioada mai sus menţionată. Lucrarea are la bază repere istorice, economice şi sociale ale satului Potoceni în perioada secolelor XVI- XX (1947), precum şi un studiu monografic despre trecutul Școlii mixte, de altădată, din Potoceni în perioada 1925-1947, acestea confirmându-se  în prefaţa numită de autoare „Argument” : „Lucrarea contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor de istorie locală, în mod deosebit despre existenţa şi evoluţia aşezării de la Potoceni, cât şi despre primele manifestări ce privesc învăţământul sătesc.”

Urmează între octombrie 2006- iunie 2008 la Universitatea din Bucureşti studii de Masterat, specializarea „Management educaţional”.  Din 30 octombrie până în 6 noiembrie 2006 urmează la Casa Corpului Didactic Buzău cursul de formare „Consiliere şi orientare”. În noiembrie 2007 urmează cursuri de formare profesională - utilizare AEL- . În 2007 tot la ed. Vega Buzău îi apare lucrarea „Istorie şi civilizaţie veche” devenită pentru anul şcolar 2008-2009 manual pentru opţionalul predat de doamna Bălescu la clasa a V-a.

În anul 2008 este coautor la scrierea apărută la ed. Rafet numită „Mărăcineni”, Studiu monografic , alături de Valeriu Nicolescu, Constantin Marafet şi Nicolae Pogonaru.

Anul 2009 îi aduce din nou o realizare pe plan editorial pentru că aduce în faţa cititorilor de sub lumina tiparului editurii Vega Buzău, revista omonimă  a cercului de istorie „Discipolii lui Herodot”. Cum ne-a obişnuit şi în publicaţia  personală anterioară,  istoricul Steliana Bălescu vorbeşte despre o aşa numită „Legendă a râului Buzău” (textul fiind cules din Legendele românilor) şi despre o scurtă monografie a satului Potoceni.

Între 24 ianuarie şi 7 februarie  2010 urmează cursuri de specializare - metodist, iar în acelaşi an urmează şi cursuri de specializare - mentor.

Timpul, şi inevitabil o dată cu el şi anii, o aduc pe doamna profesoară Steliana Bălescu să aibă o colaborare fructuoasă alături de actuala doamnă inspector Serenella Dinu, atât pe plan editorial cât şi pe plan educaţional. Pe plan educaţional şi în principiu extracurricular, doamna profesoară participă ani de-a rândul la simpozioanele naţionale şi internaţionale organizate de doamna inspector Serenella, dintre care amintim: „Apa un miracol” , „Școala - furnizor de calitate în educaţie” şi „Problemele secolului XXI: delincvenţă juvenilă, consumul de droguri şi violenţa în şcoală”. În aceste simpozioane dumneaei a participat fie cu lucrările proprii (în publicaţiile acestor activităţi), fie cu lucrările elevilor ale căror rezultate au fost deosebite.

A colaborat alături de colegii ei, iniţiind şi contribuind la desfăşurarea unor activităţi la nivel naţional, cum ar fi: Concursul Naţional de creaţie pentru elevi pe teme istorice „Eroii noştri”, Concursul Naţional „Istorie, tradiţie şi modernitate în satul românesc”, Concursul Școlar „Sunt cetăţean al Europei!”, şi cu siguranţă lista poate continua.

Dumneaei este menţionată ca făcând parte din echipa proiectului „NO CHILD LEFT BEHIND”- Erasmus (în perioada 1. septembrie 2014 – 31. august. 2017) proiect la care participă , alături de România, şi: Spania, Italia, Polonia şi Turcia. Proiectul acesta s-a desfăşurat la Mărăcineni în octombrie 2016 sub atenta coordonare a doamnei profesoare Daniela Falnicu , unde doamna Steliana a fost ghid istoric în excursia de la Braşov.

Ziua de 11. aprilie. 2017 a reprezentat pentru doamna profesoară Steliana Bălescu un moment de bucurie. Foştii ei elevi, Ana-Maria Tudorie şi Bogdan-Gabriel Caloian i-au făcut o surpriză deosebită deoarece au făcut posibilă întâlnirea după ani şi ani a doamnei Bălescu cu unul dintre foştii profesori de matematică ai Școlii Gimnaziale Potoceni, Liviu Petrideanu. Aceste clipe frumoase au avut loc în cancelaria de la Potoceni înconjurată de minunaţii colegi şi de aceşti doi foşti elevi. Clipele din acea zi însorită de primăvară au reprezentat pentru cele două cadre didactice un moment al amintirilor, al bilanţului, al clipelor feerice petrecute în pauzele cu miros de cafea de la Potoceni. Acest fost profesor al şcolii îşi aminteşte cu drag despre colega sa de cancelarie, spunând următoarele:

„Doamna Bălescu Steliana face parte încă din garda veche a cadrelor didactice de la şcoala Potoceni alături de profesorii: Scarlat Alexandru, Stanciu Maria,  Diaconescu Ștefania, Banu Georgeta, subsemnatul şi alţii. A predat şi mai predă încă istoria şi a iubit mult şcoala, copiii şi oamenii din sat, dovadă că la Revoluţie deşi avea posibilitatea să plece în oraş nu a făcut-o, rămânând încă 27 de ani în această unitate de învăţământ. E drept că şi eu m-am desprins cu greu de şcoală şi de sat mai ales că eram director în momentul plecării. După plecarea mea a preluat direcţia şcolii, colega mea, Steliana, mulţi ani (exact câţi ani nu ştiu). La venirea ei în şcoală ne-a impresionat pe toţi cu frumuseţea şi zâmbetul ei angelic. Bună şi înţelegătoare colegă de cancelarie, era în acelaşi timp şi exigentă cu unele situaţii care se mai iveau şi îşi spunea părerea personală chiar dacă unora nu le convenea. Acum am văzut că-i pare rău că părăseşte şcoala, deşi nu afişează acest lucru, pentru că a fost şi este o sufletistă , iubeşte copiii şi colegii. Sigur că mai sunt multe amintiri comune pe care o să mai avem ocazia ca să le comentăm.”

În aceşti ani în care a slujit cu o imensitate dragoste şcoala,  a acumulat o sumedenie de elevi în sufletul său, dintre care, doar câţiva îşi dau astăzi mâna în hora amintirilor, opiniilor, gândurilor frumoase mai recente sau mai îndepărtate,  pe care toţi le transmit către acest om ce le-a  strălucit pur şi simplu drumul şcolii generale:

„Eram o copilă sfioasă când am cunoscut-o pe doamna profesoară Bălescu, care tocmai terminase facultatea şi fusese repartizată în mica noastră şcoliţă din Potoceni. Frumoasă, cu ochi verzui din care ţâşnea o privire caldă, s-a apropiat prin tactul pedagogic de noi toţi şi ne-a încălzit sufletele cu răbdarea, priceperea şi devotamentul prin care expunea lecţiile de istorie, făcându-ne parcă să retrăim momentele prezentate. Viaţa de adult mi-a oferit surprize şi am trăit alături de doamna profesoară noi şi noi experienţe la fel de constructive. A modelat sufletele elevilor care au trecut noastre, dar cea mai mare realizare îi sunt copiii şi nepoţeii. O viaţă de pensionar frumoasă, stimată doamnă profesoară !” (secretarul Școlii Gimnaziale „Înv. Clemenţa Beşchea” din Căpăţâneşti, Mirela Anton Tănase)

„Noi astăzi, ca oameni maturi, o privim pe doamna profesoară Bălescu din două puncte de vedere. Primul dintre ele este însuşi tabloul de profesor tânăr al şcolii Potoceni . Era entuziasmată, frumoasă, cu un chip luminat al cărui zâmbet ne-a rămas întipărit în minte. Pe lângă un profesor devotat şi un om de încredere, era şi un participant activ la practica agricolă impusă de regimul comunist. Anii au zburat iar copiii noştri au avut ocazia să o aibă pe dumneaei ca şi cadru didactic, respectiv diriginte. Chiar dacă acel chip minunat de atunci a fost brăzdat o dată cu trecerea timpului, a rămas acelaşi profesor pe care noi l-am cunoscut, şi despre care Bogdan şi Ana vorbesc cu atâta dragoste, respect şi preţuire. Acest fapt nu ne face decât să ne bucure deoarece, doamna Bălescu reprezintă pentru noi şi ei imaginea dascălului - prieten al elevilor, omul despre care ne amintim cu drag ori de câte ori avem ocazia. Vă urăm o perioadă longevivă a pensionării, plină de sănătate şi de împliniri!” (Cristina-Livia Bogdan Caloian, Tudorie Ene Luminiţa, Ștefan Tudorie)

  „Doamna profesoară Steliana Bălescu a fost un adevărat exemplu didactic şi pedagogic, un model inspiraţional de om, care a slujit cu dragoste învăţământul. Moştenirea spirituală  pe care o lasă fostei mele şcoli este una valoroasă, pe care eu, chiar şi astăzi, deşi am absolvit liceul o preţuiesc şi o voi preţui veşnic. Doresc pe această cale sa îi mulţumesc  pentru tot bagajul de cunoştinţe acumulat şi sper ca în continuare să se bucure de realizările dobândite de-a lungul carierei sale.” (Alina-Elena Iorga)

„Aş dori să vă mulţumesc că din prima zi şi până astăzi m-aţi îndrumat puţin câte puţin în tainele învăţăturii. Pentru mine nu aţi fost doar o profesoară, ci în timp aţi devenit prietena mea, a noastră, a tuturor, întrucât acum vă iubesc ca pe o mamă. Sunteţi o doamnă dirigintă model cu care aş dori să menţin o legătură strânsă peste ani.” (Andreea Ștefan)

„Doamna Bălescu este unul dintre profesorii care prin veselia  contagioasă, prin pasiunea de a relata istoria, prin dedicare şi seriozitate, îţi rămâne în suflet şi de care îţi aminteşti cu bucurie . Îi mulţumesc doamnei pentru că m-a determinat să mă implic în cât mai multe activităţi şcolare şi nu numai, ce au ajutat astfel la dezvoltarea mea !” (Andreea Petrache)

 „Despre doamna Bălescu se pot spune multe.  Profesionalismul şi modul deosebit în care ne prezenta materia a făcut-o să devină unul dintre profesorii mei preferaţi. Sensibilitatea şi perseverenţa a făcut din dumneaei un profesor devotat, un om indulgent, o doamnă care ne iubea fără să-şi arate intensitatea sentimentului. Privind în trecut pot spune că doamna profesoară de istorie este cea care şi-a scris pe file de aur contribuţia pe care a avut-o în cadrul formării mele ca membru al societăţii.” (Elena-Nicoleta Toma)

„Curând se împlinesc patru ani de când ne-am despărţit, patru ani în care m-am gândit constant la dumneavoastră ca fiind unul dintre oamenii care m-au influenţat decisiv în alegerile făcute de-a lungul vieţii. M-aţi învăţat că trebuie să ţin capul sus, că nu trebuie să-mi fie niciodată ruşine de ceea ce sunt si de ceea ce aleg să fac, că frumuseţea unei femei vine din interiorul ei şi că e foarte important să cred în mine mai mult decât cred alţii. Mă bucur că v-am putu cunoaşte şi că într-o anumită perioadă a vieţii aţi făcut parte din viaţa mea.” (Mirela-Mădălina Jugănaru)

„Păşeam emoţionată în urmă cu opt ani, pe porţile şcolii din Potoceni. Era un nou început şi o dată cu el păşeau în viaţa mea alţi oameni, printre care şi o personalitate care avea să se numească de atunci diriginte. Eram foarte curioasă şi în timp ce mă întrebam în sinea mea iată că se auzi un glas puternic din apropiere: Sunt profesoara de istorie, Steliana Bălescu şi viitoarea voastră dirigintă ! O dată cu intrarea în clasă din vorbe şi din comportament mi-am dat seama că aceasta emana o căldură sufletească imensă şi o bunătatea nemărginită. Din primele clipe am simţit că va fi CEA MAI EXTRAORDINARĂ DIRIGINTĂ. Era preocupată de toate, atentă, o fire înzestrată cu o calmitate, o inteligenţă şi o perspicacitate aparte. Chiar dacă dumneaei şi-a impus autoritatea în aceşti patru ani de gimnaziu într-un mod subtil, ea nu a vrut să deranjeze pe nimeni, ci să ne încadrăm în preceptele societăţii şcolare de bun simţ. Timpul poate a trecut prea repede dar relaţia mea cu doamna dirigintă rămâne una strâns legată deoarece mi-a conturat caracterul şi m-a format ca om. Păstrez şi acum în minte vie imaginea ei, înţelegătoare, respectuoasă, corectă şi mereu cu zâmbetul pe buze.” (Ana-Maria Tudorie)

„Când pronunţ numele şcolii gimnaziale din satul Potoceni imediat îmi vine în minte numele doamnei profesoare Steliana Bălescu. Aceasta a fost, este şi va rămâne pentru mine un corifeu al învăţământului sătesc de la Mărăcineni. Modestia, sinceritatea, iubirea maternă şi devotamentul doamnei Bălescu, mă fac astăzi să o apreciez pentru că de la dumneaei am avut de învăţat multe. Nu aş putea să uit niciodată interesantele ore de istorie şi cultură civică la care am participat cu mult drag (în special revoluţionarea sistemului de predare prin introducerea prezentărilor de timp PowerPoint realizate de noi, elevii), simpozioanele, concursurile şi toate activităţile care ţin de mediul extraşcolar şi de toate sfaturile pe care mi le-a dat în decursul anilor chiar şi după terminarea gimnaziului. Vreau să îi mulţumesc şi astăzi, mai mult ca întotdeauna pentru că m-a învăţat ce înseamnă aceea o competiţie, pentru că mi-a arătat realitatea zilelor noastre, pentru că mi-a oferit încredere şi speranţă într-un viitor promiţător, chiar dacă uneori prin intermediul multor apeluri telefonice. Vreau să vă urez la acest ceas de aleasă bucurie ca viaţa dumneavoastră să fie ca un trandafir veşnic înflorit ce emană parfumul sănătăţii şi cuprinde petalele faptelor bune, sepalele iubirii, frunzele fericirii, tulpina dorinţelor împlinite şi rădăcina nădejdii în Dumnezeu.” (Bogdan-Gabriel Caloian)

Sunt multe de spus la acest moment despre o asemenea activitate de 36 de ani la catedră. Nici timpul, nici spaţiu nu poate cuprinde activitatea strălucitoare a acestui profesor devotat de la şcolile din comuna noastră, CARTEA VIEŢII RĂMÂNÂND DESCHISĂ pentru anii care se vor înşira în călătoria dumneaei existenţială.

Material realizat de Bogdan-Gabriel Caloian şi Ana-Maria Tudorie, sub atenta îndrumare a doamnei profesoare, consilier educativ, ADELINA CHIRU.