Share

primarparlamentare2.jpgMomentele electorale au o importantă încărcătură emoţională, numită speranţă. Şi de o parte, şi de alta. Simplist, votanţii aşteaptă un nivel de trai cu viitor, pe când majoritatea politicienilor se visează, încă din campanie, în fotoliile cu privilegii.

 În cazul alegerilor parlamentare, primarul se regăseşte undeva la intersectarea celor două interese. Nevoia de susţinere din partea autorităţilor, mai ales a celor cu legitimitate supremă (n.a.- aleşi prin voinţă populară) ar putea justifica acţiunile electorale ale edilului, gesturi care îşi regăsesc finalitatea în „culoarea” votului.

În cazul comunei Mărăcineni şi a Executivului administraţiei locale, partipriurile politice din ultimii ani au fost în concordanţă cu implicarea directă a oamenilor politici pentru rezolvarea problemelor locale, în special investiţiile de interes public. Un exemplu personal, într-un asemenea context politic, ar putea orienta programul parlamentarului cât mai aproape de interesul votantului. De aceea am ales o discuţie cu Administratorul Public din cadrul Primăriei Mărăcineni, Constantin Dumitru, fost primar cu expertiză în administraţia publică de două mandate, despre posibile soluţii la birocraţia excesivă, fie că vorbim de cea românească, fie europeană. 

 

Dacă se poartă, de ce nu, cu… birocraţie!

„Noi avem un proiect prin AFIR Constanţa, spune fostul primar Constantin Dumitru, cu finanţare europeană, este în al doilea an de derulare, este aprobat şi urma să fie finanţat în acest an, numai că în urmă cu 30 de zile, când am fost chemaţi la Constanţa, am fost informaţi că s-a modificat metodologia de lucru. Pe de altă parte, acest proiect a suferit amânări pentru „rezolvarea” unor alte aspecte birocratice: documentaţia iniţială fusese înaintată sub mandatul meu de primar, iar după alegerile locale din acest an a trebuit să refacem o parte din date. Dar când lucrurile merg bine trebuie să fie cineva care să inventeze situaţii ridicole: după ce documentaţia a fost modificată cu antetul noului primar, o minte luminată de la Constanţa a considerat că este de bun simţ să amâne decizia finanţării pentru că fostul primar, adică eu, nu era de faţă. Astea sunt lucruri care se întâmplă doar în România şi viitorii parlamentari ar trebuie să se arate mai sensibili la problemele întâmpinate de primarii din teritoriu în relaţiile cu funcţionarii statului. Măcar pentru perioada care a mai rămas pentru accesarea finanţărilor europene nerambursabile!

 

Cum se poate renunţa la un proiect european!

„Am renunţat la un proiect european, după ce am realizat etapele documentaţiilor tehnice şi a studiilor de fezabilitate, pentru că ar fi trebuit să ne asumăm, ca administraţie publică, o serie de obligaţii financiare impuse de Uniunea Europeană. Concret, este vorba despre o intenţie a noastră de a construi reţeaua de apă potabilă şi pe cea de canalizare într-o zonă cu potenţial rezidenţial, imediat după ce am extins zona de intravilan a comunei. Numai că, cei de la Comisia Europeană ne obliga ca pe durata celor trei ani de monitorizare, după realizarea investiţiei, să putem raporta realizarea de construcţii în proporţie crescătoare de 30% pe an. În condiţiile în care nu s-ar fi realizat construcţiile, Primăria sau chiar noi, ca persoane fizice, riscam penalitatea returnării valorii proiectului, adică de două milioane de euro! Nu ştiu cum ar putea un parlamentar buzoian să influenţeze Comisia Europeană, dar ar putea fi şi asta o temă de gândire, pe o agendă electorală!

 

Vrem să fim trataţi ca cetăţeni europeni, dar obligaţiile cetăţeneşti să la rezolve primarul!”

„În altă ordine de idei, o mare problemă cu care ne confruntăm zilnic este întreţinerea ordinii şi curăţeniei în comună, în general, dar mai ales pe domeniul public. Îmi amintesc cum înainte de 1989 fiecare cetăţean avea obligaţia să întreţină curat spaţiul public din dreptul propriei gospodării, să planteze un pom, sau flori. Acum se doreşte spaţiu verde, dar cei mai mulţi transferă această obligativitate către administraţia publică, invocându-se veşnica sintagmă: „Să facă Primăria! Să facă primarul!”. Este şi vina noastră că nu am aplicat amenzi, dar deja mulţi au de achitat amenzi de circulaţie, iar noi i-am fi împovărat şi mai mult. O astfel de problematică presupune modificări comportamentale, la nivel de individ, nicidecum măsuri coercitive, din afară. Dacă cetăţeanul nu va respecta comunitatea şi minima regulă de convieţuire, amenzile nu vor avea nici un efect. Iar dacă ar fi să cer candidaţilor viitori parlamentari să urmărească un anume proiect, acela ar fi pentru eliminarea Legii 416, referitoare la asigurarea venitului minim garantat de către stat, ca formă de asistenţă socială. În 2008, când am obţinut primul mandat de primar, administraţia locală plătea aproape 400 de dosare pe Legea 416. Acum nu avem mai mult de 25 de dosare, pe care le analizăm lunar, iar beneficiarilor le atragem atenţia asupra numărului de ore de muncă în folosul comunităţii, care trebuie prestate. La ora actuală, în România, se înlesneşte nemunca şi consider că este constructiv ca măcar din patru în patru ani să amintim acest lucru!

Pe de altă parte, nu am ezitat să ajutăm familiile aflate în impas, şi vorbesc aici de familiile cu copii mulţi şi care, într-adevăr, nu se pot descurca într-o anume perioadă. De exemplu, acum trebuie să rezolvăm problema adăpostului pentru perioada de iarnă pentru două persoane şi cred că soluţia va fi colaborarea cu Centrul de zi din Municipiul Buzău, aşa cum am făcut şi anul trecut. Mulţumirea mea este că, în cadrul Primăriei, lucrez alături de un funcţionar public dedicat, Costin Bianca, despre care pot spune că domeniul asistenţă socială a devenit o prelungire a propriei vieţi de familie, iar cazurile speciale la nivelul comunei le abordează şi le „tratează” ca şi într-o familie mai mare”.