Cea mai veche aşezare mănăstirească din părţile noastre, ale Buzăului, spunea preotul profesor Sibiescu, adăugând şi că ansamblul include una dintre cele mai armonioase biserici din câte împodobesc plaiurile buzoiene. Mănăstirea Cârnu şi biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” 

a fost construită în anul 1545 de doamna Chiajna, soţia domnitorului Mircea Ciobanu, pe vremea când aceasta asigura tutela fiului său „neîmplinit” Petru, şi a fost refăcută de Matei Basarab, cam o sută de ani mai târziu.

 Spre aceste locuri am fost ademeniţi de fluieraşul Petrică Popescu şi nepoata sa, la zi de sărbătoare, unde s-au întâlnit satele Begu, Lacu cu Anini şi Măguricea, Plăişor şi Pănătău, Râpile, Sibiciu de Jos şi Tega, toate şi toţi s-au întâlnit pentru o ovreicuţă la Zahareşti, acolo unde s-a născut Iacob Dragomirescu, inginer electromecanic, dar şi absolvent al Seminarului Teologic „Gheorghe Şincai” din Bucureşti, precum şi un obişnuit colaborator al redacţiilor timpului.

 „Comuna Pănătău poate folosi ca un avantaj poziţionarea oarecum izolată faţă de restul zonei economice la nivel de judeţ, tocmai prin faptul că pot fi selectate mai uşor oportunităţile. Tradiţiile de zonă sugerează viitoare afaceri în domeniul creşterii animalelor sau al pomiculturii. Însă, marea mea dorinţă este ca în zona Pănătău să se dezvolte agroturismul”,îmi spunea primarul Nicuşor Stoica, în urmă cu mai bine de 10 ani.

 Dar lucrurile trebuia luate pas cu pas. Dorinţa primarului se transformase în aşteptare pentru săteni, astfel că fiecare proiect gândit pentru dezvoltarea localităţii, pregătite pe hârtie de nea Nicuşor, se transforma, rând pe rând, în ambiţii personale. Se spune că Dumnezeu îţi dă, dar nu trebuie să aştepţi să-ţi deschidă tot el traista! Şi, tenace din fire, primarul Nicuşor Stoica a atacat mai multe fronturi de lucru: pe infrastructura rutieră, pe infrastructura de învăţământ, pe asistenţă socială şi emanciparea serviciilor, bătătorind drumurile Bucureştiului şi Constanţei, acestea fiind adevărate furci caudine la care autorităţile centrale (încă)supun primarii din teritoriu, dovada neputinţei în faţa unei birocratizări excesive.

Pentru cineva care aproape zilnic schimbă o vorbă, două, cu primarii, sintagma „omul sfinţeşte locul” se regăseşte, cu prea plin, în exemplul lui Nicuşor Stoica. Repari şi modernizezi un drum, pentru că vrei să pui în valoare o anume zonă. Dai concursul personalului medical, ca autoritate locală, pentru că sănătatea populaţiei este o prioritate. Emancipezi serviciile publice, le diversifici, pentru ca în fiecare dimineaţă, în drumul spre Primărie, să poţi merge cu capul sus. Modernizezi infrastructura de învăţământ pentru că respectul de sine înseamnă obligaţie faţă de generaţiile noi.

Dar, la un moment dat, nemaiputând ascunde, primarul Nicuşor Stoica a fost nevoit să recunoască: a modernizat o şcoală, cea din satul Tega, pentru că vrea să reînvie acea comunitate!! Este proiectul care din ambiţie de primar a devenit un vis personal. O dorinţă înţeleasă inclusiv de familie. O speranţă împlinită pentru săteni. O ofertă pentru tinerii care pot remodela vatra satului. O ocazie pentru ca un sat mic, cu un nume ce imaginează gustul muncii familiilor de albine prin crângurile cu tei, să fie căutat pe hărţile turistice.

În şcoala din satul Tega fiecare elev are toaleta proprie, şi toate sunt opt. Tot atâţia şi elevi! Populaţia este îmbătrânită, dar fenomenul nu se manifestă doar la Pănătău… În zona Tega - Zahareşti, primarul Nicuşor Stoica a început un amplu proiect pentru modernizarea a şase kilometri de drum comunal.  L-a finalizat. Un drum construit nu să fie cheltuiţi bani! În multe puncte de-a lungul căii de acces ce urmăreşte, de pe o terasă superioară, cursul râului Buzău, au fost executate lucrări care să preîntâmpine alunecări de teren. Au fost împădurite zeci de hectare, cu mesteacăn, anin, plop şi tei, iar în cel mai mare din aceste crânguri gospodarii au ales ca o dată pe an să se întâlnească la hora mare.

 În ziua în care pe Champs Elysee era paradă militară, crângul de la Zahareşti răsuna de vocile copiilor de la ansamblul local „Floare de tei”. Un pod de cântece munteneşti a unit cele două maluri ale Buzăului, iar nu peste mult timp, mai jos, un pod mai trainic şi mai frumos va fi poarta de intrare într-un sat redat tinerelor generaţii. Este vorba despre „cheia” proiectului primarului Stoica, în ce priveşte reabilitarea, din punct de vedere turistic, a zonei Tega – Zahareşti, când după lungi insistenţe şi motivări susţinute – economic şi administrativ, reprezentantul comunităţii mari a Pănătăului a reuşit să obţină ok-iul şi fondurile necesare construirii unui pod nou peste râul Buzău, în aval de cel existent, care face legătura între localitatea Pătârlagele şi intersecţia spre Pănătău şi Colţi, o construcţie de aproape 100 de ani (neconformă din punct de vedere al preluării traficului rutier la nivelul anului 2018). Noua construcţie este începută, executantul, buzoian avansând ca termen sigur de finalizare anul 2019.

„Sărbătoarea Floare de tei”, organizată anul acesta de primarul Stoica, înseamnă în primul rând un punct de reper, nu numai pentru localnici, cu trimitere la două proiecte ce vizează perspectiva şi dimensiunile morale ale comunităţii din Pănătău. La această sărbătoare, primarul Stoica a anunţat (re)naşterea Ansamblului popular „Floare de tei”, iniţiativă căreia i-a promis susţinere necondiţionată, precum şi conştientizarea unui aşa numit punct de plecare spre susţinerea unui demers ce se adresează generaţiilor viitoare în zona Tega – Zahareşti: reabilitarea din punct de vedere turistic, concomitent cu procesul de reanimare din punct de vedere demografic.   

 Călătorilor, mergeţi la Pănătău, odihniţi-vă pe Muchea Repaosului şi gândiţi-vă că aici a poposit şi Mihai Viteazul. Curăţaţi-vă sufletele în tihna celui mai vechi schit buzoian şi aprindeţi o lumină pentru marele monah Paisie. Şi, dacă mai sunteţi în stare, tulburaţi de liniştea din jur şi veghea Divină , intraţi într-o casă, la întâmplare, şi veţi fi primiţi aşa cum doar oamenii locului ştiu să o facă.

La început de mileniu, Pănătăul se redescoperă şi se prezintă. Plaiuri aproape neruşinat de frumoase, livezi, ape, păduri, tei! Este reîntoarcerea la origini, este spălarea sufletelor şi binecuvântarea Domnului pe care, uneori, nu prea o merităm. Lăsaţi în urmă patimile şi învăţaţi că încă mai există pământ aproape de El, pe care puteţi păşi!